Description

Pachet încălzire în pardoseală NEOTER

Valoarea minimă de achiziție în pachet este de 5000 lei.

Pachet complet pentru instalații de încălzire în pardoseală, cu livrare gratuită în șantier, pentru zone urbane sau locații cu acces la căi principale de transport.

Pachetul include țeavă PE-Xa, verificată în laborator propriu de analize și certificată UE.

Sistemul oferă un nivel calitativ comparabil cu sistemele de top pentru încălzire în pardoseală. Fiabilitatea instalației și performanțele hidraulice sunt peste nivelul unui sistem de clasă medie, iar raportul calitate-preț este excepțional.

1. Indicații de dimensionare

1.1. Calcularea necesarului de țeavă

Se recomandă utilizarea țevii D17 x 2 mm — diametru exterior 17 mm și grosime perete 2 mm.

Aceasta este o dimensiune standardizată pentru încălzirea în pardoseală, iar calculele de dimensionare se fac, de regulă, pentru acest tip de țeavă.

Pentru 1 m² de încălzire în pardoseală sunt necesari, în funcție de pasul de montaj, între 8 și 12 m de țeavă.

Necesarul se calculează ca multiplu de colac, astfel încât cantitatea totală de țeavă să fie mai mare decât rezultatul formulei:

8 x suprafața încălzită în pardoseală

1.2. Pasul de montaj al rețelei

Pasul rețelei, adică distanța dintre țevile de încălzire în pardoseală, nu trebuie să fie mai mic de 10 cm, cu excepția zonei de plecare de la distribuitor.

Din acest motiv, la plecarea din distribuitor, țevile trebuie izolate în copex / tub riflat sau în izolație de țeavă.

Pasul normal al rețelelor este de 15–20 cm, pas care asigură aproximativ 80 W/m².

Excepții fac:

• primul traseu perimetral către exterior;
• băile.

Prima țeavă de lângă peretele exterior ar trebui montată la aproximativ 5 cm de perete, iar următoarea la 10 cm față de prima.

În băi, pasul recomandat este de 10 cm.

2. Alegerea țevii

2.1. Criteriul principal de alegere

În principiu, indiferent de producător, țeava pentru încălzire în pardoseală este standardizată și compatibilă cu fitingurile și distribuitoarele din același sistem dimensional.

Din acest punct de vedere, unul dintre cele mai importante criterii de evaluare calitativă este gradul de reticulare.

Țevile cu reticulare de clasa „a”, adică PE-Xa, sunt cele mai valoroase și oferă cea mai bună rezistență în timp.

Țevile cu reticulare de tip „b”, „c” sau PE-RT sunt inferioare țevilor PE-Xa.

2.2. Recomandări de achiziție și montaj

Țeava trebuie achiziționată la colac, iar la montaj este esențială utilizarea unui derulator.

Se recomandă colaci de 500 m sau 600 m.

Dacă țeava se termină la mijlocul unei rețele și se lucrează cu țeavă PE-Xa, aceasta se poate înnădi cu niplu.

Aceasta este o soluție de caz, nu o regulă generală, dar este acceptată de producătorii serioși de sisteme de încălzire în pardoseală.

Îmbinarea trebuie însă izolată mecanic.

3. Alegerea distribuitorului

Distribuitorul pentru încălzire în pardoseală se dimensionează în funcție de:

• numărul rețelelor de încălzire în pardoseală;
• eventualele calorifere legate la distribuitor.

3.1. Repere pentru fiecare ieșire / rețea

Pentru fiecare ieșire / rețea se recomandă următoarele materiale:

• 2 conectori EK 17 x 2
• 2 curbe de țeavă 17
• 1 m copex / tub riflat

3.2. Calculul numărului de ieșiri

Calculul numărului de ieșiri ale distribuitorului se poate face cu erori minime, ținând cont de următoarele reguli:

• În camere, se calculează între 10 și 20 m² pentru o rețea de încălzire în pardoseală.
• O cameră de 15 m² va avea, de regulă, o rețea.
• O cameră de 22 m² va avea, de regulă, două rețele.
• O rețea de încălzire în pardoseală trebuie să aibă maximum 110 m de țeavă, pentru țeavă D17 x 2 mm.
• Pentru rețelele aflate mai departe de distribuitor se recomandă calcularea pe suprafața minimă a unei rețele.
• Pentru rețelele apropiate de distribuitor se poate merge către suprafața maximă.
• La calculul rețelelor, al suprafeței și al lungimii de țeavă, se ține cont și de traseele de tranzit care duc către rețele mai îndepărtate.
• De regulă, holurile interioare nu au rețele proprii, fiind încălzite prin traseele de tranzit.

3.3. Rețele pentru băi și calorifere portprosop

Băile ar trebui, de preferat, să aibă rețele proprii.

Chiar dacă suprafața unei băi este mică și se află sub minimul unei rețele normale, este recomandat ca baia să aibă circuit separat.

Motivul este gestionarea diferită a regimului de încălzire.

În băi se pot monta calorifere portprosop legate la distribuitorul de încălzire în pardoseală.

În această situație, traseul de la distribuitor la calorifer se face cu țevi D17 x 2 mm izolate.

Aceste țevi nu contribuie la încălzirea în pardoseală.

4. Alegerea stratului suport

Există două variante uzuale pentru stratul suport al instalației de încălzire în pardoseală:

1. Placă cu nuturi
2. Polistiren cu cleme tacker

Diferențele dintre cele două sisteme sunt semnificative la nivel de montaj, dar nesemnificative după turnarea șapei.

În limbaj simplu: după montaj și turnarea șapei, cele două sisteme funcționează similar.

La nivel de materiale, sistemul cu placă cu nuturi are, de regulă, un cost mai mare.

Din punct de vedere al izolării termice, contează în principal grosimea polistirenului aflat sub țeavă, indiferent de sistemul de pozare ales:

• placă cu nuturi;
• polistiren cu cleme tacker.

Dacă este necesar, sub suportul de pozare se poate monta un strat suplimentar de polistiren extrudat, pentru creșterea izolației termice.

4.1. Pozarea țevilor pe placă cu nuturi

Sistemul cu placă cu nuturi are un preț ușor mai mare, dar oferă avantaje importante la montaj:

• asigură o instalare foarte ordonată a rețelelor;
• este tolerant la greșelile de montaj;
• permite montarea și demontarea repetată a țevilor, până la obținerea unei pozări satisfăcătoare;
• reduce dificultatea manoperei;
• permite executarea instalației relativ rapid, cu risc redus de eroare;
• poate fi utilizat eficient chiar și de instalatori cu experiență redusă;
• oferă un aspect foarte bun al instalației după pozarea țevilor;
• permite folosirea judicioasă a întregii cantități de țeavă achiziționate.

4.2. Pozarea țevilor cu cleme tacker

Pozarea cu cleme tacker se poate face în două variante:

4.2.1. Cu placă tacker livrată la rolă

Aceasta este prevăzută cu folie cu caroiaj, care ajută la ghidarea pozării și contribuie la fixarea clemelor în polistiren.

4.2.2. Cu polistiren extrudat peste care se montează folie caroiată

Folia caroiată permite trasarea corectă a pasului de montaj și ajută la poziționarea uniformă a rețelelor.

Funcțional, ambele variante sunt echivalente cu sistemul pe placă cu nuturi.

Diferența principală este dată de procesul de montaj.

La alegerea sistemului cu cleme tacker, necesarul este de minimum 4–5 cleme pentru fiecare metru de țeavă.

5. Alte caracteristici tehnice ale montării

5.1. Aditivul de șapă

Aditivul de șapă se calculează la minimum:

3,3 kg/m³ de șapă turnată

5.2. Înălțimea șapei

Înălțimea șapei trebuie să fie de 4,5 cm deasupra țevii.

Acest lucru este important pentru distribuirea uniformă a căldurii către suprafața de contact.